Varza acra cu afumatura si masline negre

-3 verze acre
-200g masline negre
-1,2kg scarita (a mea s-a nimerit cu putine coaste si multa carne - nu stiu cum de le-a scapat)
-750ml suc de rosii
-cimbru
-piper
-3 foi de dafin
-ulei


Se taie varza fideluta, se stoarce bine de zeama si se pune intr-o cratita.

Se pune cimbru, ulei, sucul de rosii, piper,

foile de dafin, apa pana se acopera varza

si se baga la cuptor pana este aproape gata. Din cand in cand se mai adauga apa calda cand scade apa. Se pune apoi scarita (care era foarte bine preparata) si maslinele,

se mai tine la cuptor pana se face varza. Cand este fiarta varza se scoate de la cuptor.

Salata cu telemea de vaca taiata cubulete

-1 salata
-1 ardei rosu
-1 ceapa rosie
-1 castravete
-1 legatura de patrunjel
-2 rosii mari
-150g telemea foarte bine scursa
-ulei de masline
-1/2 lamaie
-sare


Se spala toate verdeturile si se pun la scurs. Se taie salata fasiute.

Apoi peste salata se pune ardeiul tocat la randul lui in fasii.

Ceapa rosie se taie rondele.

Castravetii se taie deasemenea rondele.

Patrunjelul se curata de pe tije si se toaca marunt.

Rosiile se taie felii,

iar branza telemea se taie cubulete mici.

Se stoarce jumatate de lamaie, se pune sare si ulei de masline, dupa care se amesteca bine.

Orzul verde

Remediile din orz verde, recoltat înainte de înspicare, sunt considerate cele mai simple şi eficiente revigorante ale organismului, excelente pentru combaterea asteniei de primăvară. Consumat proaspăt, sub formă de salată (tocat mărunt şi amestecat cu ulei şi zeamă de lămâie, de regulă, în combinaţie cu legume verzi), suc (se toacă, se îmbibă cu apă şi se presează la storcător, 200 ml de 2-3 ori/zi, între mesele principale) sau macerat cu miere, orzul este tonifiant asupra sistemului nervos, cardiac şi endocrin, depurativ, hipocolesterolemiant, stimulent al metabolismului şi chiar anticancerigen.Remediile din orz verde sunt indicate, cu precădere, în cazuri de astenie, anemii dar şi splenopatii, hepatite, ciroză hepatică, gastrite, ulcer gastro-duodenal, nevroze, astm bronşic, impotenţă sexuală şi cancer. Nu sunt indicate celor cu diabet zaharat.
Pentru prepararea maceratului, se toacă frunzele mărunt sau se trec prin maşina de tocat carne şi se combină într-un vas de sticlă sau ceramică: 2 părţi frunze mărunţite, 3 părţi miere de albine şi o parte vin roşu sau suc de lămâie. Se omogenizează amestecul, se toarnă într-un borcan acoperit cu capac şi se pune la macerat, într-un loc întunecos, răcoros şi uscat (frigider). Preparatul este valabil 4-6 săptămâni. Se iau câte 4-5 linguri, de 2-3 ori/zi, între mesele principale sau cu jumătate de oră înaintea acestora, timp de 1-2 luni pe trimestru.
Orzul poate fi consumat cînd ajunge la înălţimea de 20-30 de cm, înainte de înspicare. După cum spune dna Virginia Faur, doctor în fitoterapie şi fitoprotecţie alimentară, în această perioadă, orzul conţine cele mai bune resurse nutritive. Iarna, se poate semăna în lădiţe, la temperatura camerei şi, cînd ajunge la înălţimea de 30 cm, se utilizează ca remediu terapeutic. “Orzul verde este o sursă alimentară cu acţiune enzimatică puternică, în măsură să restabilească sănătatea organismelor slăbite sau bolnave şi să împiedice degradarea celulelor. Conţine de 250 de ori mai multă vitamina A decît salata, de 25 de ori mai mult potasiu decît banana, de 25 de ori mai multă biotină decît în lapte, de 11 ori mai mult calciu decît în tabletele de calciu, de 11 ori mai mult fier decît ţelina, de 10 ori mai multă vitamina B1 decît spanacul, de 7 ori mai multă vitamina C decît în portocale, iar 2 g de orz verde pudră conţin 2.000 micrograme SOD activ (superoxid dismutază) – o enzimă deosebit de importantă prin acţiunea sa antioxidantă”, spune dna Faur.
Pulberea de orz verde permite enzimelor să rămînă active. Se obţine prin uscarea şi măcinarea orzului şi se administrează cîte o linguriţă rasă, dimineaţa şi seara, cu suc de legume sau cu ceai. Nu se dizolvă în băuturi fierbinţi.

Andiva

Amaruie si suculenta, andiva (Cichorium endivia) nu este chiar pe gustul oricui. Cine i-a descoperit si inteles calitatile o iubeste insa neconditionat.
I se mai spune cicoare-de-gradina ( nu se face confuzia cu planta medicinala) si este privita de multi cu un ochi critic, fiind considerata o sofisticarie frantuzeasca, greu accesibila ca pret. Dimpotriva! Andivele nu sunt scumpe ( o caserola cu cinci astfel de legume costa maximum 9 lei) si sunt extrem de spornice. Trei bucati sunt de ajuns pentru 2-3 portii de salata, iar din frunzele si miezul celorlalte doua poti face cateva portii de andiva umpluta.
Ai grija sa alegi doar andivele foarte proaspete. Cele trecute sunt destul de lemnoase si foarte amare. Uita-te cu atentie la culoare ( evita-le pe cele verzi) si la cat de proaspete par frunzele. Daca sunt vestejite, nu le cumpara. Cei mai mari producatori si exportatori de andive sunt belgienii si olandezii. Francezii le folosesc foarte mult in gastronomia lor, iar italienii asezoneaza anumite feluri de pizza cu frunzele ei amarui.
Din andive se pot pregati salate cu dressing de maioneza light sau iaurt, cu branzeturi fine, sunca, creveti sau nuci, supe crema delicioase, gratenuri care mai de care mai interesante. In plus, le poti umple in fel si chip, cu legume, branzeturi sau carne, si le poti baga apoi la cuptor. Supa-crema de andive poate face parte chiar si din meniul bebelusilor cand acestia incep diversificarea, pentru ca aceasta leguma este foarte bogata in vitamine si minerale. Andiva contine vitaminele A, B1, B2, saruri minerale calciu, potasiu, sodiu, fosfor, mangan, magneziu.
Pe langa folosirea lui in alimentatie, andivele pot fi folosite si in mod terapeutic. Proprietatile terapeutice ale andivelor se datoreaza tocmai gustului lor amarui, tonic, de stimulare a poftei de mancare si a secretiilor gastrice.
Are bune efecte in atonii biliare, regland tonusul musculaturii vezicii biliare, datorita efectului coleretic remarcabil.
Avand bune proprietati depurative (chiar usor laxative), andiva e un bun adjuvant in obezitate, aterioscleroza, precum si in alimentatia cardiacilor si a celor bolnavi de rinichi ce prezinta edeme ( pe principiul ca andiva aduce un aport mai mare de potasiu in dauna sodiului). Andivele sunt un bun vitaminizant si in alimentatia convalescentilor, gravidelor si persoanelor mai in varsta.
Avand un continut foarte scazut in glucide, andivele sunt recomandate diabeticilor. Andivele sunt mai putin recomandate in stare cruda in cazul persoanelor cu ulcer gastroduodenal si gastrite hiperacide.
Andivele sunt legume ciudate, specifice perioadei de iarna-primavara, fiind obtinute prin intrarea in vegetatie fortata a radacinilor de cicoare. Cicoarea era cultivata si apreciata in multe preparate, mai ales in salate, inca din vremuri vechi, de catre egipteni si romani, fiind pomenita in scrierile lui Pliniu cel Batran si Dioscoride. In epoca medievala, din radacina de cicoare uscata si macinata se prepara o bautura asemanatoare cafelei. Tehnica moderna de obtinere din cicoarea spontana si de cultivare a andivelor a fost descoperita accidental in sec. al XIX-lea, de catre un cultivator belgian. Pentru a obtine andive de salata, se taie frunzele plantei, care pot sa fie crestate sau alungite, iar radacinile cu tulpini se pastreaza in locuri intunecate. Din aceste tulpini tinute la intuneric apar noi frunze care din cauza lipsei de lumina nu mai sunt foarte amare si au culoarea galbuie, albicioasa. Aceste frunze cresc adunate in mici “capatani” alungite, care se mai numesc si “papusi” de andive. In tara noastra andive se cultiva cu succes, de multi ani, in localitatea Gheraiesti, judetul Neamt.

Ananas

Ananasul a fost decoperit in Brazilia, in 1555, de catre Jean de Lery. El este un fruct delicios, cu parfum exotic. In Caraibe, nana inseamna parfum, iar combinatia ana-ana inseamna parfumul parfumurilor. In Europa, culturile de ananas au fost facute pentru prima data in secolul al XVII-lea. Datorita gustului dulce, el este cel mai apreciat fruct exotic.
Ananasul are frunze lungi si o tulpina scurta ce poarta, in varf, o inflorescenta sub forma de spic. Fructul de ananas, este o combinatie de fructe produse de mai multe flori alaturate. Ananasul este inclus in randul plantelor medicinale datorita calitatilor fructului sau, din care se extrage un suc foarte placut la gust, dulce si aromat.
Ananasul ajuta la refacerea organismului dupa perioada iernii cand mancarurile grase si lipsite de vitamine au fost in topul preferintelor culinare.
Chiar daca este un produs care parcurge multi kilometri pana ajunge pe rafturile din magazinele autohtone, avand o amprenta mare de carbon, ananasul aduce importante aporturi de vitamine organismului. In anumite parti ale lumii, tocmai pentru efectele sale, dar si pentru cresterea intensiva a culturilor, se cultiva ananas modificat genetic sa reziste in fata conditiilor climatice si a daunatorilor. Una dintre cele mai controversate culturi modificate genetic de ananas se afla in Hawaii. Continutul de vitamine A, C si E protejeaza impotriva afectiunilor oftalmologice. Sucul proaspat de ananas ajuta la inlaturarea viermilor intestinali, luptand, totodata, si impotriva altor infectii. Ananasul inlatura greata, inclusiv pe cea provocata de miscare.
Din familia ananasului fac parte peste 1.500 de plante, dar multe dintre ele nu seamana deloc cu fructul stiut de toata lumea. Cateva varietati sunt crescute pentru aspectul interesant si frumusetea lor, ele nefiind comestibile. Sunt trei mari grupe de ananas care sunt crescute pentru consum: Spaniol, Cayenne si Queen. Fructele din cele trei grupe difera foarte mult in ceea ce priveste gustul, savoarea si aparenta. Multe dintre varietatile din grupele acestea sunt utilizate doar in localitatile unde cresc pentru ca sunt extrem de perisabile.
Cautati ananasul care este greu pentru marimea lui, fara pete si lovituri, cu un miros dulce la capat. Majoritatea conservelor de ananas contin si suc natural, asa ca nu este nevoie sa cumparati variantele cu sirop fara zahar. Fructul poate fi lasat la temperatura camerei 1-2 zile sau intr-o punga de plastic, in frigider, 3-5 zile.
Daca ananasul este deja taiat, se pastreaza intr-un recipient etans, cu putin suc propriu, pentru a se pastra proaspat.

Continut bogat de vitamine si minerale
Ca multe alte fructe exotice, ananasul este o adevarata bomba enzimatica, iar proprietatile sale in ceea ce priveste curatarea organismului, detoxifierea, purificarea intestinelor si a sangelui nu sunt egalate de nici un fruct.

In toata America Latina, ananasul a fost multa vreme prescris ca leac pentru raceli, infectii, efecte neplacute ale menopauzei, paraziti intestinali, febra, astm, boli cu transmitere sexuala, constipatie, gaze si abcese. Aceasta gama incredibil de larga de utilizari a fost confirmata de stiinta moderna, ananasul devenind una dintre bazele medicinei alternative. In afara de biotina, vitamina B12 si vitamina E, ananasul contine intreaga gama de vitamine si 16 minerale, inclusiv fier, calciu, cupru, zinc, magneziu si iod. Ananasul este deosebit de bogat in beta-caroten (pro-vitamina A), vitamina C si complexul B de vitamine. Cu toti acesti nutrienti vitali, 100 de grame de ananas contin totusi doar 50 de calorii.

Enzimele din ananas combat multe boli
Un element extrem de folositor in combaterea mai multor probleme de sanatate este bromelainul, o enzima care se gaseste in cantitate mare in ananas si are proprietatea de a descompune proteinele. Bromelainul determina atenuarea hipertensiunii, intareste digestia si purifica singele. Enzimele proteolitice sunt capabile sa reduca reziduurile proteice si sa combata parazitii intestinali. De aceea, pentru acest gen de probleme se apeleaza la produse pe baza de bromelain, dar ananasul proaspat este la fel de eficient.
Aceasta enzima, conjugata cu altele care se gasesc de asemenea in ananas, poate stopa proliferarea celulelor canceroase si impiedica formarea metastazelor, intarind sistemul de aparare al organismului. Nu s-a demonstrat instalarea dependentei fata de acest produs nici dupa ani intregi de utilizare.
Fructele de ananas sunt foarte bogate in glucide, intre care predomina zaharoza, cu continut de circa 8,6%.
Datorita bromelinei, substanta activa continuta in cantitati importante, fructul de ananas imbunatateste functionarea tractului gastro-intestinal, putand chiar inlocui sucul gastric. Ananasul este recomandat a fi consumat ca desert, fiind totodata si un bun pansament gastric.
Utilizat extern, drept comprese, sucul de ananas isi dovedeste eficienta in tratarea unor rani.
In tulpina se gaseste o enzima ce blocheaza cresterea nivelului de insulina in sange si transformarea zaharidelor in glucide.

Ananasul ajuta la slabit
Bromelainul dreneaza, are actiune purgativa si detoxifica. Din aceasta cauza, ananasul este folosit la scara larga in cadrul curelor de slabire. Numeroasele minerale pe care le contine acest fruct ajuta, de asemenea, la mentinerea in organism a unui echilibru intre acizi si baze.
Bromelainul echilibreaza cantitatile de hormoni eliberate, de aceea este foarte folositor pentru femeile cu probleme menstruale sau legate de menopauza.

Ananasul previne aparitia bolilor circulatorii
Ananasul ajuta la subtierea sangelui si imbunatateste irigarea creierului. Datorita contintului mare de triptofan si serotonina, ananasul influenteaza in mod pozitiv starea psihica si ajuta la inlaturarea sentimentelor de depresie si a lipsei de concentrare. Consumul de ananas ne ajuta deci la pastrarea bunei dispozitii si la abandonarea obiceiurilor nesanatoase.
Consumul a jumatate de fruct de ananas pe zi, preferabil crescut in mod natural si fara ingrasaminte, este ideal pentru prevenirea unor boli precum hipertensiunea, artrita, reumatismul si cancerul.

Ananasul mentine pielea tinara
Din ananas se pot face produse cosmetice naturale acasa. Cremele de ananas catifeleaza pielea si o intineresc. In Statele Unite exista o multime de linii de produse cosmetice naturale bazate pe ananas, care detine secretul intineririi si frumusetii, atit in interiorul cit si in exteriorul organismului.

Puterile secrete ale ananasului
1. O cură de ananas nu presupune reguli foarte stricte, fiind necesar doar un consum de 300-400g pulpă proaspătă de fruct pe săptămână, timp de 70-80 de zile.
2. Dimineaţa este recomandat să consumăm o feliuţă subţire de ananas crud, la 5-10 minute după micul dejun. Este bine ca masa de dimineaţă să fie călduţă si puţin sărată. Dacă veţi consuma ananas după micul dejun evitaţi să consumaţi alte fructe aromate sau sucuri dulci.
3. La prânz, consumaţi suc natural de ananas sau zeamă de compot fără fruct cu 10-15 minute înainte de masă sau după masă. Această strategie permite sistemului digestiv să absoarbă mai bine principiile active si mai ales să beneficieze de efectul acestora asupra controlului depunerii de grăsimi.
4. După cină, puteţi consuma o salată usor alcoolizată, de pulpă de ananas, de preferat din fruct proaspăt tăiat mărunţit, peste care puteţi adăuga 50 ml cognac. Alcoolul are rolul de a stabiliza unele legături chimice fragile ale substanţelor pseudo-sterolice, care devin mai eficace în controlul eliberării din hormoni sexuali.

Cand il tai este indicat sa indepartezi extremitatile, coaja si miezul.

Dar iata cum puteti avea o planta de ananas.
Alegeti un fruct sanatos al carui varf sa fie frumos si in stare buna.
Taiati cu ajutorul unui cutit bine ascutit varful, avand grija sa lasati o portiune din pulpa fructului, care va asigura inradacinarea.
Pregatiti un ghiveci cu pamant usor. Asezati butasul realizat anterior in vasul cu pamant, tasati usor pentru a facilita astfel inradacinarea.
Deasupra ghiveciului puneti o punga de plastic care va asigura o umiditate relativ mare, favorabila inradacinarii.
In cateva saptamani butasul mentinut la caldura si udat periodic va inradacina si astfel veti obtine o noua planta in colectia dumneavoastra.
Incercati, veti fi incantati de rezultatele obtinute!

Piperul de Sichuan

(Zanthoxyllum piperitum) Unul din condimentele clasice ale bucatariei chinezesti. Nu e iute, insa are o aroma foarte bogata si lasa in urma un amestec aromat extrem de placut. Se impaca foarte bine bine cu orezul, pastele si carnurile (inclusiv cea de pasare). Se spune ca este perfect (alaturi de piperul roz) pentru a-i initia pe copii in minunata lume a condimentelor. Nu se foloseste decat coaja boabelor, pentru ca miezul negru este dur si amar. Rumenit putin si rasnit devine sansho-ul japonez si este folosit ca un condiment de pus pe masa.
In alte limbi: poivre du Sichuan (fr.), Sichuan pepper (engl.), pepe di Sichuan (it.), Szechuanpfeffer (germ.)

Piper de Cayenne

De fapt nu e un piper ci un ardei iute, o varietate de Capsicum frutescens (alaturi, de pilda, de ardeii Tabasco, malagueta etc). Denumirea vine de la capitala Guyanei franceze (Cayenne), de unde se pare ca este originar. Praful care poarta denumirea din titlu se obtine din pulpa si semintele acestor ardei, uscate si macinate. Rezulta, fireste, un fel de boia, dar care este de cateva ori mai iute, asa ca va dati seama ca vorbim de un condiment care trebuie folosit cu multa precautie.
O alta diferenta dintre piperul de Cayenne si mai cunoscuta boia este savoarea. Boiaua iute are un gust iute dar si usor dulceag, uneori cu iz de fum. Piperul de Cayenne este de douazeci de ori mai iute si gustul specific este dominant, intepator. Daca ati gresit si ati adaugat la mancare prea mult piper de Cayenne, adaugati cartof crud, ras, sau paine faramitata, pentru a reface gustul.
Daca ati gustat din praful de ardei si gatul v-a luat foc, in nici un caz nu beti apa si nu incercati sa stingeti cu bere! Efectul se va amplifica! Cel mai bine este sa beti o cana de lapte rece sau iaurt.
In alte limbi: poivre de Cayenne (fr.), Cayenne pepper (engl.), Pepe di Caienne (it.) Cayennepfeffer (germ.).