Caju

Caju-ul este un pom fructifer tropical, originar din Amazonia, facand parte din aceeasi familie cu fisticul si mango.
In secolul al XVI-lea, portughezii l-au introdus in India, iar astazi, India si Africa orientala sunt cei mai mari producatori.
Este inedit datorita celor doua tipuri de fructe pe care le ofera: un fruct proaspat, denumit “mar de caju” si unul uscat denumit “aluna de caju”. Caju-ul proaspat este de fapt un fruct fals, creat prin hipertrofierea pedunculului floral, care ajunge la marimea unei pere mici. Are suprafata lucioasa si fragila, de culoare de la galben la rosu aprins, iar pulpa este fibroasa. Fructul adevarat este cel uscat, care creste la baza caju-ului proaspat; este asemanator migdalei sau alunei, fiind acoperit cu o coaja dura, care inchide o samanta uleioasa, comestibila.
Fructul proaspat are un gust proaspat acrisor si se consuma numai in tarile de origine, intre noiembrie si ianuarie, fiind imposibil de exportat din cauza perisabilitatii. Brazilienii extrag din pulpa lui un suc care se bea dupa ce a fost lasat sa fermenteze.
Transformarea caju-ului intr-un fruct uscat comestibil nu este intocmai o operatiune usoara, astfel justificandu-se si pretul acestuia pe pietele europene, mai ales ca doar 10% dintre fructe ajung in cele din urma la forma comerciala. Samanta de caju contine un ulei iritant, care trebuie eliminat inainte de extragerea fructului din coaja, pentru a evita contaminarea acestuia. Ulterior fructele se prajesc si se curata de coaja, operatiune efectuata manual, apoi se oparesc pentru a facilita indepartarea peliculei inchise la culoare care la acopera.
Caju-ul rancezeste rapid, de aceea este recomandat sa fie conservat in vid, fara a fi lasat timp indelungat in contact cu aerul.
Planta in sine cunoaste si alte utilizari, in afara de cele alimentare: din coaja se obtine o vopsea, din fruct se obtine alcool si otet, iar prin presare la rece, un ulei foarte apreciat.
Arborele de caju devine materie prima pentru obtinerea cauciucului si a unui lichid folosit ca baza pentru vopseluri. Sucul, de culoare tuciurie, rasinos si caustic, se foloseste in medicina, avand proprietati antibacteriene. Valoarea arborelui de caju se datoreaza si lemnului sau pretios sau uleiului extras, folosit in industria auto, ca agent anticoroziv, adeziv sau hidroizolator.
Consumul in stare naturala, prajit sau sarat, caju-ul este un aliment apreciat in bucataria orientala, un fel de mancare traditional fiind puiul cu caju din bucataria chinezeasca si thailandeza, dar si un ingredient de baza al unor branzeturi vegetariene. In Malaezia, frunzele arborelui de caju sunt consumate crude, in salate, sau intr-un preparat traditional, in amestec cu pasta de creveti.
In unele parti ale lumii, din coaja arborelui se prepara ceaiuri antidiuretice, din pudra de seminte se extrage antivenin, iar uleiul este utilizat in tratarea afectiunilor dermatologice.