Fisticul

Originile fisticului se pierd in negura timpurilor, in Asia Mica, zona delimitata de Siria, Palestina si Turkmenistan. In timpul domniei reginei Saba, fisticul era un aliment rezervat familiei regale si elitelor.
Este amintit si in Biblie episodul in care Iacob a trimis in semn de omagiu pentru faraon diverse fructe, printre care si fistic. Asirienii, grecii si persii il recunosteau drept medicament natural.
Cultivarea fisticului s-a extins in Asia occidentala, unde a fost descoperit de Alexandru cel Mare, in sec.III i.Hr., apoi a fost adus la Roma si in Spania, in sec.I si mult mai tarziu in China, Rusia caucaziana si Statele Unite.
Iranul, producator mondial
Cel mai mare producator de fistic este Iranul, a carui productie anuala de peste 200000 de tone acopera 54% din intreaga productie mondiala, Europa occidentala fiind principala piata de desfacere.
Fisticului nu ii priesc primaverile cu temperaturi scazute, in schimb tolereaza foarte bine seceta. Se culege in septembrie, de regula manual, intr-o maniera asemanatoare culesului de masline. Dupa cules, fisticul trebuie curatat de coji si pus la uscat la soare, pentru cateva zile. Fisticul se consuma in stare naturala sau sarat, cu pielita sau fara, dar si sub forma de pasta de fistic, obtinuta pe cale industriala si utilizata in cofetarie sau la prepararea inghetatei, foarte apreciata pentru gustul ei inedit.
Un aliment satios si sanatos
Avand o valoare energetica mare, fisticul este recomandat in alimentatia copiilor si sportivilor, fiind totodata o sursa optima de substante nutritive precum proteine, vitamine si saruri minerale, indispensabile pentru sanatatea organismului. Datorita continutului scazut de grasimi saturate, reprezinta o gustare ideala pentru o dieta sanatoasa si poate contribui la reducerea colesterolului. Beneficiile provin din continutul de potasiu, fosfor, calciu si aminoacizi esentiali. Ca toate fructele uscate uleioase, fisticul are multe calorii, aproximativ 600 kilocalorii pe 100 g, dar poate fi consumat si in diete hipocalorice, deoarece are un grad de satietate ridicat.
Ca si in cazul altor alimente specifice zonei mediteraneene, precum portocalele, migdalele, vinul, uleiul de masline, studiile din ultimile decenii au demonstrat ca fisticul are proprietati cosmetice, datorate prezentei biofenolilor, care ii confera valente antioxidante. Asadar fisticul este capabil sa lupte impotriva radicalilor liberi, care pot contribui la aparitia bolilor cardiovasculare si neurodegenerative si la alterarea starii de sanatate. Prezenta substantelor cu activitate fitoestrogenica in fistic, precum si in alimente pe baza de soia, atribuie consumului acestora un important rol in prevenirea anumitor boli cauzate de variatiile hormonale, de exemplu simptomele suparatoare ale menopauzei.
Resveratrolul, un antioxidant prezent in fistic si in vinul rosu, previne grave afectiuni tumorale, iar un studiu recent demonstreaza importanta consumului de fistic pentru controlarea nivelului lipidic, aceste fructe uscate determinand diminuarea colesterolului "rau" si cresterea nivelului de colesterol "bun" din sange.